Luna noiembrie și-a făcut simțită prezența destul de repede peste micul orășel. Frunzele arămii cădeau lin pe asfaltul ud formând un covoraș moale și foșnitor. Păsările călătoare au plecat demult în țările mai călduroase. O mică vilă se vede în zare. Cărămizile ei sunt de culoarea perlelor, iar acoperișul negru ca tăciunele. La o ferastră stă Alexa, studentă în anul I la psihologie. Vremea mohorâtă o întristează mereu așa că astăzi ea a vrut să iasă din casă. Își ia paltonul maroniu pe ea și pleacă înspre cafeneaua ei preferată. Obăutură caldă pe o vreme ca aceasta, te înveselește mereu.
Odată ajunsă la cafenea . Ea merge către tejgheaua de lemn vopsită într-un turquais murdar. Ea își ia cartea din geantă și începe să citească. Nu observă umbra care se așterne peste masa ei albă. Băiatul o atinge pe umăr, iar ea se sperie.
- M-ai speriat! spune ea
- Nu am vrut. Nu ești Alexa Ionescu? De la școala 43? Sunt Mihai Oprea. Am fost colegi în generală.
- A, da. Ce noroc că ne-am întâlnit aici. Stai jos.
Cei doi au depănat amintiri despre școala generală. Ele includeau un moment în care clasa lor pregătea un târg cu felicitări de 1 Martie, iar Mihai i-a cumpărat mărțișoarele confecționate de Alexa. Ei au schimbat numere de telefon și conturi de pe rețele de socializare pe care amândoi le accesează în mod regulat.
Alexa a aflat că Mihai studiază medicina și i-a adresat întrebări despre cursurile sale.
După-amiaza aceea, deși părea mohorâtă, a prins viață odată cu revederea unui vechi amic. Nici nu au observat că băutura maronie s-a răcit chiar sub nasul lor.
Măriuţ Andreea Ioana, grupa 2, română-engleză
Redactare de texte 