29 august 1892 undeva in insulele Ciclade,Marea Egee.
Aurora Moor, o tanara de 29 de ani, insotita de un buldog francez pe nume Paganel s-a decis sa testeze apele azurii ale Greciei. Fermecati de caldura capitalei Parika, cei doi englezi, (caci putem afirma cu certitudine faptul ca Paganel desi francez la origini adora budinca Yorkshire si nu se simtea nicaieri ca in Birmingham) au inchiriat o casuta cocheta chiar pe plaja.
La fiecare renastere a marelui astru de aur, Aurora ii pregateste micul dejun companionului ei, iar acesta drept multumire nu mai fornaie atat de tare( cei drept este prea ocupat cu mancarea). Mai tarziu, urmeaza vanatoarea de scoici obisnuita, in care Paganel urmandu-si instincul de ogar ce se vrea a fi, aduce numai alge pe care le organizeaza in gramajoare in fata casei. Cateodata, Miss Moor chiar se intreba de ce nu are invitati mai des si atunci o izbesc tot felul de miresme, aduse in prim-plan de micul buldog.
Nu peste mult timp, un tunet razlet rascoleste clocotitor nemarginirile rotunde. Razele de soare alearga speriate de fuioarele de nori ce izvorasc din adancuri. Daca este un spectacol mai maret decat marea, acesta este cerul. O ploaie linistita uda culmile de nisip cald, iar undeva pe un colt de aur a aparut curcubeul.
Zilele erau lungi, caci marea-mama Afroditei, este sufletul atator aventuri. Adeseori cei doi prieteni luau vaporasul catre Antiparos pentru a merge la pescuit de arici de mare, sau se lasau pierduti printre stradutele intortocheate, pavate cu marmura alba si translucida. Aici in acest colt de rai, apele se plangeau de mii de tarmuri, ce isi lasau amprenta in imaginatia exploratorilor .
Pentru o dupa –amiaza tipic englezeasca cei doi mergeau pe plaja Soros la un mic picnic cu ceai si placinta de afine. Miss Moor mereu impartea placinta cu Paganel, nu ca ar fi avut de ales… Adeseori ii gaseai la umbra unui copac de cedru prinsi in acest vis de vara nesfarsit, sau innotand printre coralii si pestii din golfurile de la Agios Giorgius.
In prima zi a lunii octombrie se putea auzi muzica imparateasca a vantului de pe culmi. Paganel vine tantos catre Aurora cu noua lui captura, pe jumate rontaita. Mirata, fata se uita in jur observand un omulet straniu si nervos gesticuland frenetic catre mica creatura patrupeda. Era postasul Ilias, sau mai degraba noua tinta a buldogului, care facuse o regula din enervarea sarmanului om, prin orice mijloace posibile. In zadar si-a cerut scuze Aurora …. cu grecii nu-i de gluma!
Revenind la comoara elena pe care o furase cainele… o invitatie la un bal organizat de un tanar american chiar pe insula. Surprinsa si curioasa in acelasi timp, tanara accepta invitatia. Asa se face ca peste o saptamana aceasta se gaseste in fata unui conglomerat de fiinte vii, de la tigrii si serpi pana la printul Arabiei, seici si oameni importanti ( sau bogati dupa cum ii considera Miss Moor, mai mult bogati decat importanti). Era o adunatura neobisnuita pentru tarmurile linistite ale acestei insule si deloc vazuta cu ochi buni de localnici. Tanara s-a gandit ca poate este o petrecere in stil Gatsby dar totul parea cheap like borscht. Se voia a se descrie o lume pariziana a Senei lui Maigret-Simenon, o boemie care nu putea patrunde aici nici datorita contextului (Grecia era un loc virgin de asa zisele standarde europene care treceau mai departe de Atlanticul de Nord ajungand in Americi) dar si manierele burgeziei care lasau loc de inca o educatie.
Patrunsa in acest mediu frivol, Aurora s-a simtit ca la ea acasa ironic totusi, ea nu promova genul acesta de bonomie lenevoasa ce aduce a mahala hedonista. In acest circ scump, tanara englezoaica o cunoaste pe Belize o jurnalista la ’’Liberal newspaper’’ dar si pe Sir Andrew urmat de majordomul sau, domnul Buttler. In timpul unei discutii lejere ( moartea suspecta a unui duce este mereu un subiect intrigant pentru ziaristi, dupa cum a aflat Aurora in minutele urmatoare) in legatura cu accidentul Printului Albert Victor Duce de Clarence, a starnit un debate serios intre Andrew si Belize, lasand-o pe englezoaica sa se confrunte cu stoicismul si tacerea domnului Buttler .
Nu peste mult timp, a iesit dintr-o camaruta obscura, un copil cam de 10 ani cu un cutit insangerat in mana, alergand spre gradina si disparand in intunericul noptii. Cei patru, alertati de ceea ce au vazut se indreapta spre camera de unde a iesit baiatul si gasesc gazda petrecerii ucisa tocmai la masa de scris. Andrew, slab de inger, mai ca lesina si ii cere un intaritor majordomului, dar pentru Belize acesta era inceputul unui frumos articol de prima pagina. Cat despre domnisoara Moor, instincul de detectiv devine o realitate(in atentia cititorului, domnul Moor, tatal fetei era inspector de politie in Birmingham).
Cercetand cu atentie scena crimei, cele doua femei descopera ultimul lucru pe care George Crabtree, decedatul, a apucat sa-l scrie cu propriul sange pe o bucata mototolita de hartie: TO BE CONTINUE
Autor: Mihaiu Maria-Alexandra
Photo sources :https://www.tripadvisor.com/LocationPhotoDirectLink-g660246-i92587192-Galaxidi_Delphi_Phocis_Region_Central_Greece.html https://www.etsy.com/listing/534084255/spanish-cityscape-painting-old-streethttps://www.pinterest.com/pin/387802217911562413/ https://www.pinterest.com/Missybjs/sung-sam-https://fineartamerica.com/art/impressionism
Redactare de texte 
Spectaculos! Acțiunea este una foarte antrenantă care m-a ținut cu sufletul la gură, iar descrierile s-au dovedit a fi foarte colorate, în mintea mea producându-se imagini ce se derulau asemenea unui film de acțiune. În ciuda detaliilor drăgălașe prezentate la început, subiectul poveștii se dovedește a fi unul menit genului thriller, lucru de-a dreptul efervescent, cu o notă originală. O surpriză plăcută și o lectură captivantă! -Ivan Alina
LikeLike